Nu, nu-i ușor să intri în poveste. Îți trebuie… așa, un pic de chef să schimbi șablonul. Școală, servici, treburi. Din nou, școală, servici, teme, treburi. Ce plictiseală! Iți trebuie și puțin curaj, puțină deschidere către altă perspectivă. Către joacă, către nou. Dar iată, astăzi am spart plictiseala, în cioburi colorate, de poveste. Apoi am reconstituit cu emoție, migală și pasiune, Brăila veche. Din cioburi de istorie, din frânturi de legendă, din fărâme de adevăruri…Cu răbdare, cu zâmbet, cu picanterii, cu adevăruri istorice și geografice. Brăila aceea, pe care nu am cunoscut-o pentru că deh, ne-am născut un secol mai târziu. Cea de pe vremea lui Hans Klem, dirijorul orchestrei orașului, școlit la Viena și mort pe front, în primul război mondial. Dar n-a contat. La pas, într-un tur ghidat…informația curge. Ca Dunărea curge, ca aurul grânelor exportate, pe când Brăila prospera în regim de ”porto franco” (1836). Copiii (clasa a IX-a), extrem de cuminți (prea cuminți, zic eu) au fost atenți, interactivi, un pic supărați pe vreme (deh, toamna aspră și-a intrat în drepturi) dar una peste alta, au format un grup minunat și vesel. Iar eu m-am jucat cu ei. Și-am povestit. Ce îmi place mie cel mai mult….
La final, cineva avea un motiv în plus, să își împododobească bradul de Crăciun. Știe el, știu ei.
Turul pietonal de astăzi a fost oferit de walkthiswaybraila (www.walkthiswaybraila.ro) și constituie un tur cu caracter general, în centrul vechi al orașului Brăila. Mulțumesc cadrului didactic însoțitor, Anca Lipan, profesor de limbă engleză la Colegiul Național ”Gh.M.Murgoci” și copiilor participanți. În ciuda temperaturilor scăzute și a oboselii de după orele de școală. Mie mi-a plăcut. Promit să mai povestesc, dacă mai cereți.
